Totalul afișărilor de pagină

vineri, 6 aprilie 2012

VARA


PLOAIE DE VARĂ

Se frâng copacii de furtună,
şi praful alb pluteşte-n zări,
cu geamăt scurt oftează vântul
şi lacrimi are bolta-n nori.

Ce răvăşită e natura,
nimic din ce era sublim,
se zvârcoleşte-n agonie,
o, Doamne sfinte, ce destin!

Cu şerpi de foc se-ncinge cerul
şi clocoteşte-n spume marea,
în tunet hohoteşte zarea,
doar muntele-i nebiruit.

Lacrimi calde cerul cerne
şi în linişte le-aşterne-n noapte,
pe fereastră-n lungi şuvoaie
se preling lacrimi de ploaie.

În culori de smalţ pestriţe
se trezesc poienele,
mândrul Soare le surâde,
mijind uşor genele.



IUBITUL

Priveam în asfinţit cum marea
se legăna încet spre mal,
când te-am văzut venind călare,
pe creasta unui val.

Se întunecase când de mine,
ca briza te-ai apropiat,
pe cer erau aprinse stele
când ne-am îmbrăţişat.

În ochii tăi, albastrul-violet
al cerului părea înlăcrimat,
când mâna uşurel ţi-ai strecurat,
prin părul meu înmiresmat…

Şi chipul tău, sculptat tot în Carara,
a strălucit în braţe-mi seara.
Ce întrebare, ce răspuns
iubirea ar fi fost de-ajuns…

A fost o vară minunată,
cu zile şi cu nopţi senine,
cu Marea Neagră spumegandă
şi amintirea despre tine.

De ce-am ratat a vietii şansă
şi te-am pierdut iubite drag?
De-ar fi să-ntorc a vieţii roată,
te-aş aştepta pe un val, în larg!



CINE EŞTI?

Eşti iubirea mea profundă,
dintr-o zi caldă de vară,
te doresc cu duioşie
şi mi-e inima uşoară.

Vocea ta mă înfioră,
zâmbetu-ţi mă cucereşte.
zi de zi te doresc iară,
simt cum sufletu-mi tânjeşte.

Ochii tăi adânci şi tandri,
sunt frumoşi ca două mure
şi îmi amintesc de vremea
când ne plimbam în pădure.

Gura ta mă fascinează
şi-mi doresc să mă săruţi,
să simt pulsul vieţii tale,
grijile să ţi le uiţi.

Vreau să las a mea tristeţe
undeva pierdută-n urmă,
să-mi poţi dărui plăcerea,
zi de zi tot mai profundă.

Eşti o mare mângâiere
când privesc spre asfinţit,
simt astrala-ţi strălucire,
vreau să te fac fericit!


VULCANUL

Ca un trubadur romantic tu m-ai cucerit,
cu a profunzimii voce m-ai sedus smerit.
Am vibrat ca o vioară sub arcuşul tău
şi ai reaprins vulcanul sufletului meu.

Am ştiut în acea clipă că pentru vecie,
poezia vieţii mele ţi-o datorez ţie.
Eşti tăcut când ne iubim, nu scoţi nicio vorbă,
mă săruţi şi inima-ţi bate ca o tobă.

Clocotesc în mine valuri de iubire pline,
transformându-se în lavă, ele vin spre tine.
Un călăreţ fantomatic pari în acea clipă,
care-mi ţine trupu-n braţe şi duios m-alintă.

Deşi eşti un trubadur şi eu o Leoaică,
mi-ar plăcea ca în savană să plecăm în taină.
Să găsim o oază să ne ocrotească,
şi-a vieţii rouă-n zori să ne răcorească.



VIS DE VARĂ

Ochii tăi în neagra noapte
mă priveau iscoditor,
un zâmbet în colţul gurii
te făcea fermecător.

Cunoşteam acea privire
şi îmi inspira iubire
când în braţe m-ai luat
şi prelung m-ai sărutat.

Era cald şi era vară
şi ieşeam în parc spre seară,
ne plimbam înlănţuiţi,
uneori chiar fericiţi.

Depănam din amintiri
petrecutele iubiri,
şi din nou în toamna vieţii,
trăiam anii tinereţii.

Pepeni roşii, dulci şi reci,
încercau să domolească
setea ce ne chinuia,
flacăra care ardea.

Pe cearşafuri răcoroase
ne iubeam în noapte,
arzând vechile amintiri
şi uitând de toate.

Dar n-a fost să fie aşa,
totul s-a sfârşit
şi o lungă vreme,
nici n-am mai iubit.

Au trecut zile şi nopţi,
luni şi ani în care
mă-ntrebam uneori:
o fi uitat oare?

Soarta ne-a zâmbit din nou,
tot în plină vară,
cu-n surâs m-ai cucerit
ca în prima seară.

În cenuşa vieţii
mai mocneşte jarul
şi speranţa-n dragoste
alungă amarul.

Iată cum în iarna vieţii
ne iubim sub Soare
mi-aş dori şi noaptea
când Luna răsare.

Din păcate,
nopţile nu sunt ale mele,
deşi-n fiecare seară
eu privesc spre stele.



VARA SUFLETULUI MEU

Focul sacru, focul vieţii, mai arde în noi,
Tu eşti Cerul, Eu – Pământul, orizonturi noi.

Iubirea este o cobră, gâtul meu - altarul Ei,
colier cu nestemate strălucind în noapte.

Timpul este cel prezent şi trecutul e uitat,
ce ne-aduce viitorul încă n-am aflat.

Coardele la unison ce profund vibrează,
mă săruţi cu pasiune, Eu sunt a ta oază.

Aerul înmiresmat de al teilor parfum
ne îndeamnă să parcurgem al vieţii drum.

Uriaşi corali acum strălucesc în zare,
sunt cireşii plini de rouă, roşii la culoare.

Vişinele sunt în pârg, pentru-a câta oară
ne provoacă să iubim iar în plină vară?

Sper să fie-n timp util, încă nu-i târziu,
Să sorbim din cupă vinul rubiniu.

Cerul este mai senin că aseară a plouat,
Pământul scăldat de Soare este mai bogat.

Explodează artificii marcând fericirea,
steluţe multicolore dau de veste ştirea.



ION

Îmbătrânit înainte de vreme
Sau poate odată cu ea,
Profund mistuit de durere
Bărbatul spre mine privea…

El mâna spre mine-şi întinde
Şi glasul îi este suspin.
Timid mă cuprinde în braţe,
Dorind să îl mângâi puţin.

Mi-e inima plină de marea iubire,
Aş vrea să o simtă şi el
Sărutu-i trezeşte dorinţa
Şi-l simt fremătând uşurel.

Alung pentr-o clipă tristeţea
Şi sunt fericită, mi-e bine,
Doresc sa-i redau bucuria
Să fie din nou lângă mine.

Din ceruri o rază de Soare
Aprinde iubirea în noi
E focul ce mistuie patimi
Făcând diamant din noroi.



DILEME

Mă întreb a câta oară, oare ce s-a întâmplat
Nu sunt aceeaşi femeie şi tu acelaşi bărbat?
Am greşit că te-am iubit când erai nefericit
Şi când în durerea ta nimeni nu te alinta?

Uneori ţi-e dor de mine şi mă iei cu tine.
Ne plimbăm în Paradis… Sau e doar un vis?
Ne iubim fără rezerve ca şi prima oară
Oare ce ne-o dărui dragostea fugară?

Eşti total indiferent, sau chiar ţii la mine?
Cine poate să-mi răspundă ce ar fi mai bine
Să devin un munte mare plin de nepăsare
Sau o mare zbuciumată iubită de Soare?

Nu am Doamne nici un rost, şi îmi merge prost…
Uneori de duioşie inima-mi tresaltă
Când îmi amintesc de tine, cel de altădată
Care-mi împlinea iubirea doar de noi visată.

Într-o zi ţi-ai exprimat sincer tot regretul
Că m-ai cunoscut târziu, cum spunea poetul…
Ce să fac nu-i vina mea, aşa a vrut soarta
Să-mi dăruieşti dragostea când nu eşti cu alta.

Mă întreb adeseori cum să-mi trăiesc viaţa
Vreau sa te cunosc mai bine, bună dimineaţa!
Bună ziua să îmi fie, chiar de-s necăjită,
Bună seara, noaptea vine, vreau să-ţi fiu iubită!



INCERTITUDINI

E incert ce se întâmplă
Cât de mult am suferit…
Aşteptând clipă de clipă
Să te-aud într-un sfârşit.

Am aflat că-ţi este bine
Si puţin m-am liniştit.
Aşteptând zadarnic somnul
Multe nopţi nici n-am dormit.

Într-o noapte o năpârcă
M-a muşcat de mâna dreaptă
Aş fi vrut să ştiu de visul
Îmi arată ce m-aşteaptă.

Zi de zi am vrut măcar
Să te văd pentru o clipă,
Dar n-am dreptul să încerc
Să nu fiu iar pedepsită.

Unii au drepturi depline
Ceea ce mie-mi lipseşte
Tot ce-n viaţă mi se-ntâmplă
Este în coadă de peşte.

Să iau taurul de coarne
Şi să plec în lumea mare
Poate-mi întâlnesc alesul
Undeva pierdut în zare. ..










SPERANŢA

N-am să mor de întristare, o să-mi fie bine!
Am să iau din viaţa asta ce mi se cuvine!
În iubire şi-n războaie totul e permis,
Nu am să-mi petrec viaţa atârnând de-un vis.

La război ca la război, dar iubirea-i pentru doi
Pentru mine nu există jumătate de măsură
Împărţind totul în două între iubire şi ură
E-ul pasiunii mele e şi al tău într-o măsură.

Eu am să aleg iubirea fiindcă îmi lipseşte
Tu alegi ce ţie-ti place, totul se plăteşte!
Când voi fi din nou călare pe al vieţii val
Am să-mi amintesc iubite că m-aştepţi la mal.

Am ştiut din totdeauna ce vreau de la viaţă
Soarta-mi va zâmbi din nou, vom fi faţă-n faţă.
Eu te voi privi cu drag dulce amăgire,
Că tu-mi vei fi călăuza înspre fericire.

Şi mâine-i o nouă zi, totu-i vechi sub Soare
Deşi roua cade-n zori, se ridică-n zare!
Curcubeul luminos străluceşte după ploaie
Luna îşi plimbă printre stele argintie straie.

Dintr-o dată vedem altfel lumea cea albastră
Ce frumos e asfinţitul privit prin fereastră!
Mi-aş dori să ne petrecem serile-mpreună
Adormind îmbrăţişaţi, sub clarul de lună.



REGĂSIRE

În sfârşit, ne-am regăsit, doresc să fii fericit
să trezesc din adormire delicata-ţi fire.
Te-am simţit nerăbdător şi cuprins de dor.
recunosc în sărutare, marea disperare.

O surpriză absolută şi de mine percepută
readuce-n amintiri timpuriile iubiri.
Nu este fata Morgana, totul e real
intuiesc că aşa este fluxul estival.

Te sărut şi te ador, gura ţi-e amară
eşti puţin neliniştit, ca o mică fiară.
Mă cuprinzi şi mă-nfioară a ta dăruire
inima-ţi înalţă imnuri pline de iubire.

Ne-am regăsit şi ne iubim, nu e o întâmplare,
aşa ne este nouă dat, e scris în Cartea Mare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu