MĂRŢIŞOR

Astăzi este Mărţişor - zi de primăvară,
calendarul aşa zice, dar e frig afară.
Două fire de arnici, alb şi roşu răsucesc,
le atârn la capăt ciucuri şi cu dragoste-i privesc.
Am pus bucurie-n ei, gândurile mele bune,
pntru fiica mea frumoasă fericire să adune.
Este vremea florilor, chiar acum de mărţişor,
dintr-o lună străvezie floare galbenă îmbie
gingaşă, frumoasă floare, într-o zi de sărbătoare
să-i dea Suzanei bineţe, zâmbetul să o răsfeţe.

Este din nou primăvară, am primit şi ghiocei
parfumaţi uşor şi gingaşi, aşa cum e gestul ei.
Roşii frumoase lalele, şapte inimi mititele,
fiindcă Săptămâna are şi ea şapte zilişoare.
Suzi şi Joseph, desigur, mi-au adus şi-un mărţisor
un trifoi micuţ din aur - parte din norocul lor.
Mi-a adus şi Nicolae ca în fiecare an
un buchet frumos albastru, irişi ca de porţelan.
Suzanei o orhidee roz cum nici nu te gândeşti
de o priveşti pare desprinsă dintr-o lume de poveşti.
Alexandru şi-al meu frate ne-au oferit trandafiri
toate astea demonstrează nesfârşitele iubiri.




CINE SUNT?

Cine sunt cu adevărat,
deseori m-am întrebat;
cine-s eu în lumea mare,
unde-i locul meu sub Soare?

Sunt în primul rând femeie...
mamă, ca să-ţi faci idee!
în viaţă sunt o luptătoare,
am fost soţie iubitoare.

Sunt un Leu – prima decadă,
sub semnul Soarelui născut;
m-am bucurat de toate-n viaţă
tot ce-i uman mi-e cunoscut.

Să fiu un lider plin de zel
să mă remarc prin cutezanţă,
era-n a mea adolescenţă
şi mai târziu al vieţii ţel.

Sunt om simplu - de cuvânt
nu arunc vorbe în vânt,
Stenografia – sistem Henri Stahl
m-a propulsat pe-al vieţii val.

Şi port în suflet o credinţă –
Eu sunt un simbol de putere,
prin agerimea minţii mele,
văd în cifre – toate cele.

Viaţa-i calcul strict - magie,
o poţi verifica în chei...
Aduni - îţi înmulţeşti puterea,
şi scazi când îţi împarţi averea.

Aleg să merg pe calea dreaptă,
şi chiar îmi judec orice faptă,
simt energia-mi creatoare
când Soarele răsare-n zare...

Prietenoasă, creativă, captez
atenţia oricui, sunt despotul
prietenos sau arogantul ce-şi
înclină balanţa în favoarea lui.

Pot fi tot ce-mi propun în taină,
când am resursa necesară.
Sunt rece ca un sloi de gheată
emoţii nu-mi citeşti pe faţă.

În clipa când aleg bărbatul,
voi străluci ca briliantul,
sunt caldă, fină, senzuală
şi receptiv pasională.

Rămas-am singură în cuşcă...
atentie, Leoaica muşcă!


CINE EŞTI?

Eşti iubirea mea profundă,
dintr-o zi caldă de vară,
te doresc cu duioşie
şi mi-e inima uşoară.

Vocea ta mă înfioră,
zâmbetu-ţi mă cucereşte.
zi de zi te doresc iară,
simt cum sufletu-mi tânjeşte.

Ochii tăi adânci şi tandri,
sunt frumoşi ca două mure
şi îmi amintesc de vremea
când ne plimbam în pădure.

Gura ta mă fascinează
şi-mi doresc să mă săruţi,
să simt pulsul vieţii tale,
grijile să ţi le uiţi.

Vreau să las a mea tristeţe
undeva pierdută-n urmă,
să-mi poţi dărui plăcerea,
zi de zi tot mai profundă.

Eşti o mare mângâiere
când privesc spre asfinţit,
simt astrala-ţi strălucire,
vreau să te fac fericit!



ZI DE VARĂ

M-a trezit sărutul tău
dis-de-dimineaţă,
hai, grăbeşte-te iubito,
Soarele se-nalţă!

A plouat aseară,
ceru-i mai senin,
plecăm pe răcoare
fânul să-l cosim.

Coasele le-am ascuţit
de lucesc în soare,
apă-n fedeleş am pus
şi-n paner mâncare.

Înjugat-am la car boii
totu-i pregatit,
vom munci din zori
până-n asfinţit.

Vântul face valuri, valuri,
în otava verde,
uită-te! un iepuraş
ce în lan se pierde.

Fiecare-şi are coasa
gata pregătită
şi parcela lui cea verde
toată-n flori gătită.

Coasa fâşîie şi iarba
în cascade-i la pământ,
un parfum divin înalţă
o boare de vânt.

La amiază Soarele
este-n bolta cerului
şi trimite fierbinţi raze
pe întinsul câmpului.

Noi prânzim, ne odihnim,
cu apă ne răcorim
şi mai facem câte-o glumă
să ne veselim.

Către seară strângem fânul
şi încărcăm carul,
boii trag în jug alene,
praful urcă-n valuri.

Facem un popas
şi boii-i adăpăm la cişmea,
ne spalăm şi noi cosaşii,
în uluc, alăturea.

Ne aşteaptă-n prag bunica
cu plăcinte şi cu vin,
ne zâmbeşte şi ne-ndeamnă
să ne odihnim.

Ma adori, ţi se citeşte
gândul în privire...
ştiu, va fi o noapte caldă
plină de iubire.



VIAŢA

Pe covorul fermecat
timpul nostru a zburat...
Acum este vremea voastră
să-nfloriţi în glastră.

Grija ta este mai mare,
Mama-i semn de întrebare.
Încet, încet, ea descreşte
timpul parcă o topeşte.

Multe ştie, dar nu poate
cât poţi tu, nici pe jumate.
Nu se-mpacă cu ideea
că-i desuetă femeia...

Ce a fost şi ce a rămas,
se simte şi-n al ei glas.
Şi-ar dori să mai trăiască
câtva timp, să vă iubească.

Ai crescut frumoasă floare,
multă minte şi candoare,
Ai ce-ţi doreşti de la viaţă
- soţul iubit te răsfaţă.

De-aş trăi să-ţi văd ideea
despre ce poate femeia
împlinită, la ea-n casă,
cu prieteni dragi la masă.

Pe unii i-aţi cununat,
altora le-aţi creştinat
rodul dragostei curate,
de noroc să aveţi parte!

Uneori, trăim în ceaţă
ratăcind drumul în viaţă.
Alteori, scăldaţi de mare
iubim fericiţi sub Soare.


TRECE TIMPUL

Alaltăieri, eram ieduţă...
săream să rup câte-o crenguţă
cu flori albe de salcâm,
apoi m-ascundeam în fân.

Ieri, am fost o veveriţă
mândra de a mea codiţă,
ronţăiam alune verzi
şi alergam prin livezi.

Astăzi sânt o pisicuţă
graţioasă şi drăguţă;
languroasă mă dezmierd,
între perne, acum, mă pierd.

Mâine – o vulpe şireată,
voi da iama în poiată
să umplu un coş cu ouă,
că peste o zi, pui de aur vor ieşi.

Poimâine, ca o leoaică
îmi voi apăra puiuţii,
voi vâna să le-aduc hrană
să crească micuţii.

Trece timpul şi iubirea
zi de zi sporeşte...
Bine-mi şade să fiu mamă
dagostea-mi prieşte!




ONOAREA

Să ai prieteni şi să fii trădat?
de multe ori s-a întâmplat...
ei - trădătorii, dragii mei,
pot fi consideraţi mişei.

Să-ţi pierzi încrederea nu-i greu,
de aceea tu gândeşte,
că-n timp, tot ce ai adunat
în van se risipeşte.

Încrederea de-i înşelată,
onoarea le va fi pătată
şi orice vor face apoi,
ramân cu stropii de noroi!

Pedeapsa este exemplară,
viaţa-ntreagă - o povară;
nu vă miraţi, dacă-ntr-o zi,
prieteni nu vor mai găsi.

Este umila mea părere,
vă rog, să reflectaţi,
orice s-ar întâmpla în viaţă,
Onoarea s-o păstraţi!




CRED!

Cred în bunul Dumnezeu
Şi în steaua norocoasă,
Cred în Soare - central astru
Şi în dragoste, sunt Leu.

Am trăit o odisee,
Ca să-mi aflu împlinirea,
Mă bucur că sunt femeie,
Mi-am îndeplinit menirea.

Am avut noroc în viaţă,
Deşi am muncit din greu,
Am o fiică minunată,
Dragă sufletului meu.

Simt Pamântul sub picioare,
Scrutez zarea, iubesc marea,
Îmi plac munţii şi natura,
Simt în inimă căldura.

Anotimpurile-n goană
Ne-mbie care de care,
Să gustăm splendoarea vieţii,
Atât cât trăim sub Soare.

Dă-ne, Doamne, sănătate,
Să le împlinim pe toate,
Să trăim ce ne-a fost dat,
Mulţumim că ne-ai creat!



APEL

Opriţi războiu-n lumea mare,
Să fie iar pace sub Soare!
Chemaţi-vă trupele acasă,
Nu faceţi iar ură de rasă!

Mor zilnic zeci de combatanţi
Şi voi nu vă gândiţi
Că-i aşteaptă-n prag soţii,
Fraţi, surori, părinţi, copii.

De criză păreţi speriaţi,
Voi v-aţi pierdut în luptă fraţi?
Aţi crescut fără părinţi,
Rugându-vă să nu muriţi?

V-a rănit pe voi vreo mină?
Voi vă plimbaţi în limuzină,
V-aţi îmbuibat pe seama lor,
Nici nu vă pasă de popor.

E plină lumea de infirmi,
Dar pe voi nu vă doare,
Pământu-i de sânge-mbibat,
Orfanii mor de foame!

Părinţii plâng îndureraţi
Când pier a lor odoare,
Chiar şi eroi de-i declaraţi,
Mai are vreo valoare?

Mor oameni simpli şi copii,
Răniţii putrezesc de vii.
Treziţi-vă, cât nu-i târziu,
Să nu pierdeţi şi voi un fiu!

Mai bine purtaţi tratative
Să fie pace şi iubire...
Nu investiţi banii în arme,
Salvaţi bătrâni ce mor de foame!

De ce tot clasa muncitoare
Să dea tributul cel mai mare?
Treziţi-vă, nu fiţi mişei,
În junglă nu trăiesc doar lei!!



NICOLAE

L-a adus Suzi acasă,
într-o vară mai demult,
s-au plăcut şi împreună
câtva timp au petrecut.

L-am tratat ca pe un fiu,
ce s-a întâmplat nu ştiu,
Îmi zice şi acum mamă,
pe el Nicolae-l cheamă.

Nu e Ţarul Nicolae
şi nici fante de Obor,
E băiat de Colentina,
isteţ, şi curtenitor…

Că nu-i Sfântul Nicolae,
este purul adevăr,
prietenii îl strigă Nicu
şi-i băiatul lui tăticu.

Pentru Suzi, Nicolae
uneori e Nicuşor,
îşi dorea probabil fata
să aibă un frăţior.

Nu le-a fost dat împreună
să îşi facă viitor,
Soarta i-a ales pe alţii
să fie perechea lor.

Toate, una peste alta,
sunt o lecţie de mareaţă,
ei vor fi mereu prieteni
bucurându-se de viaţă.



MARIE, DRAGĂ MARIE,

Azi îţi dăruiesc o floare
Să ţi-o prinzi la cingătoare
Sau poate la pălărie
Cum îţi place ţie.
O floare de busuioc
Să-ţi poarte noroc.
“La mulţi ani!”

O altă Marie…