GAMA IUBIRII

GAMA IUBIRII

Doresc ardent să mă iubeşti

Revăd în minte îtâlnirea,

Mi-e teamă că mă amăgeşti,

Farmec prinde-nchipuirea.

Sol al primăverii vieţii

La-ntâlnire ai venit,

Sincer, totul mă incită

Doamne, sunt îndrăgostită!

Dorinţa ta mă înfioară,

Simţurile-s în alertă,

Lacul - Luna oglindeşte,

Solitudinea-i incertă.

False note, păsări cântă,

Mierle ies de prin zăvoi

Repetând le ţin isonul

Doi simpatici piţigoi.

Doamne, simt că o iubesc!

Mi-e-ndeajuns să o privesc,

Solia din astă seară,

Dorinţa-mi aprinde iară.

Doamnă a inimii mele,

Solidară-n clipe grele,

Mie, cred că-mi eşti sortită,

Doamnă, fii a mea iubită!

GELOZIE

Astăzi, marea-i ca safirul, 

cu reflexe de topaz, 

Soarele discret răsare 

şi-o sarută în extaz. 

Marea-n valuri lin tresare 

oglindindu-l cu ardoare 

şi-i răspunde visătoare, 

în întreaga ei splendoare. 

Dintre nori, palida Lună 

îi privea înfrigurată 

şi gândea că mândrul Soare 

o iubise altădată. 

Gelozia o cuprinde 

şi dispare iar în nori, 

pregătită să-i surprindă 

facând amor până-n zori. 

 

Trena-i – mantie cu stele, 

tot argintul prins în păr, 

raze-n platină o-mbracă, 

o regină-ntradevăr. 

Din înaltul bolţii, Luna 

priveşte surprinsă-n mare, 

unde îşi vede doar chipul 

în oglinda lucitoare. 

 

În adâncuri, dormitoare 

din scoici şi alge de mare 

puse-n ordine firească 

fauna sa-şi odihnească. 

Frematând, marea-I oferă 

un spectacol de magie 

dăruindu-i primitoare 

icre şi fructe de mare. 

Plouă iar în miezul verii, 

fulgere brăzdează cerul 

şi perdele reci de apă 

limpezesc bolta-nstelată. 

Un şuvoi sprinten de apă 

se strecoară printre stânci 

şi coboară în cascadă, 

de pe munţii-nalţi, abrupţi. 

Apa este-nvolburată, 

sclipiri calde de argint, 

şi goneste-nfrigurată 

înspre mare, licărind. 

 

Observând-o, intrigată 

Luna-şi zice în sinea ei, 

că marea este superbă, 

dar Soarele-I doar al ei. 

POVESTE DE IUBIRE

Pe nisipul Mării Negre,

strălucind diamantin,

dormea micuţa sirenă

cu buzele din rubin.

Alge verzi în negre plete,

şirag de mărgăritare,

corali roşii o-nveşmântă,

are o faţă zâmbitoare.

Pe ponton, o siluetă

desprinsă din vise,

privea micuţa sirenă

care îl vrăjise.

Un fior trupu-i străbate

ca flulgeru-n  noapte,

prevestind o aventură

plină de dulci şoapte.

Vocea ei melodioasă

de sirenă-ndrăgostită

îl atrage-ntr-o poveste

de iubire împlinită.

Îşi trăiesc sub clar de Lună

clipa de iubire,

Ea dispare-n valuri albe

pentru nemurire.

Întins pe plaja pustie

Soarele-l găseşte-n zori,

cu o mică perlă-n palmă,

confirmarea viselor.

  

DE ZIUA MEA

Încă nu ştiu ce-mi doresc, dar de stau şi mă gândesc,

aş vrea multă sănătate, că deja avem de toate.

Sănătate fiicei mele, c-a trecut prin clipe grele,

soţului ei tot aşa, c-altfel viaţa ar fi grea.

Doamne, dă-le la nepoţi sănătate, ştiu că poţi !

ca să fie liniştiţi dragii lor părinţi.

Fraţilor dă-le povaţă să-şi iubească a lor soaţă,

pentru copilaşii lor, dă-le mare ajutor.

Nimeni să nu flămânzească, setea să le-o potolească,

să trăiască fiecare, după munca ce o are.

Vreau de ziua mea, o floare,

multe feţe zâmbitoare, şampanie în pahare.

Toţi să fie  mulţumiţi că-s tineri şi fericiţi.

să-şi crească copiii lor, să le fie de ajutor.

Când la vârsta mea vor fi, să mă bucur, de-oi trăi,

că nimic nu le lipseşte şi iubirea lor sporeşte !

Hai noroc, şi sănătate, să ne veselim, că poate

într-o  altă bună zi, toate se vor împlini!

...

Dragilor, aşa a fost, toate au în lume un rost,

Ne-am distrat, am chefuit, flori superbe am primit!

FRUNZELE TOAMNEI

(elegie)

Era o toamnă ca-n poveşti,

cu frunze-ngălbenite,

un vânt hoinar le-mprăştia

pe aleile-nsorite.

Le arginta bruma în zori

punându-le-n  valoare,

şi Soarele când răsărea

sclipeau mărgăritare.

Le auzeam foşnind discret,

uşor înfiorate,

şi-n sarabandă s-avântau

de Luna-ncurajate.

Se repetau la nesfarsit

mişcarile lascive

şi-ntruchipau într-un covor

o mie de motive.

Albastrul cerului senin,

împodobit cu stele,

crea fundalul potrivit

tabloului cu Iele.

Mă resemnez că-i efemeră

a Lumii existenţă

şi mă tot bucur an de an

de-a Toamnei chintesenţă.